1 ianuarie – Sa fi fost luna plina?

1 ianuarie 2010 .. a mai trecut un an!
Cu riscul de a deveni nostalgic, pot spune ca imi va fi dor de tot ceea ce a insemnat 2009.
Chiar daca acum a apus, va fi mereu prezent in inima mea.

Mi-am luat adio de la vechiul an cum se cuvine, amintindu-mi, chiar si in zarva artifciilor ce luminau cerul, fiecare clipa.
Fiecare clipa din anul apus.

Pentru prima data in istoria zilelor de 31 decembrie am simtit o enorma comuniune. Am simtit ca in acel loc, in acel moment,
totul era intr-o armonie perfecta. Iar acest lucru mi-au demonstrat-o multe aspecte.

Un simplu ” la multi ani! ” a putut sa-mi aduca un zambet copilaros pe buze .. dar nu neaparat pentru semnificatia sa, ci
pentru ca venea din gura unor straini pe care-i vazusem prima data atunci, in primele minute de 1 ianuarie, strangandu-se
in brate. Dar gestul lor a contat. A contat ca doi adolescenti visatori au putut face o clipa abstractie de jocul de
artificii sau imbratisarile calduroase pentru a-i zice unui copil infrigurat ” la multi ani! “.

Acea noapte mi-a dat un sentiment de siguranta. Simteam ca nimic nu se putea intampla. Eram doar eu, parintii mei, straduta
somnoroasa pe care o vad zilnic de la fereastra de atatia ani, cei doi indragostiti si spectacolul oferit de artificii.

Nu stiu ce a putut sa-mi ofere acel sentiment trait pentru prima data. Sa fi fost luna plina? Poate in acea noapte s-a
hotarat sa nu mai stea ascunsa printre stele, si sa-si coboare aura spre somnoroasa straduta, in acel loc, in acel moment,
vrand sa ii aduca zambetul pe buze unui copil de 13 ani, facandu-l sa se simta ca un nou nascut.

Trezit din farmecul unui basm trait in primele clipe de 1 ianuarie, deschizand o noua fila in cartea unei noi vieti,
realizez ca in sufletul meu, debutul noului an fusese grandios, de poveste, redandu-mi speranta ce nu a pierit cand m-am
trezit, ci a devenit mai puternica; speranta ca fiecare zi din 2010 va fi asemeni celei de 1 ianuarie.